Mă tem de câini şi când dau din coadă

Sambata asta mi s-a indeplinit cel mai mare vis pe care o figure skating fangirl like myself l-ar putea avea. Da, l-am intalnit (sort of) pe Stephane Lambiel, cel mai minunat patinator din istoria lumilor. Dovada mai sus.

Si acum imi auto-plagiez postarea de pe blogul de patinaj al surorii-intru-patine Iulya:

Vazut de aproape, Steph e foarte mic si foarte firav. E doar cu putin mai inalt decat mine (si eu sunt un fel de pigmeu al spatiului danubiano-pontic). Este insa extrem de frumos, aproape ireal de frumos. Read the rest of this entry »

Advertisements

Mercur retrograd

In viata oricarui greiere (si probabil si in cea a furncilor, but I wouldn’t know), exista zile in care totul, ABSOLUT totul, merge de-a-ndoaselea. C-o fi vorba de planete asezate aiurea, de ghinion sau pur si simplu de stangacia amaratului care trage ponoasele, nu-mi dau seama. Cert este ca saptamana trecuta m-am trezit ca I’m having one of those days. Ma mir ca am supravietuit. Read the rest of this entry »

I, the Highlander

Fiecare zi e o noua aventura, zice cliseul. Pentru Ana, fiecare sfert de ora e o noua aventura, pentru ca nu se stie niciodata ce apocaliptice provocari imi va fi dat sa traiesc. Practic, de fiecare data cand ies din casa mi se intampla ceva de Discovery vrednic. Uneori, ma ratacesc si ajung in locuri din Bucuresti pe care nici insusi ciobanul Bucur nu cred ca le-ar cunoaste. Alteori, ma impiedic in mijlocul strazii si ma plimb prin oras rupta si sangeranda. Alteori, ma intalnesc cu haite infometate de caini al caror ultimate goal este sa ma digere. Alteori, ma calca masini. Oh yeah, welcome to my life. Read the rest of this entry »

Draga jurnalulule,

Stii, cand inca nu eram nascut, ci doar un maldar de hartie, posibil reciclata, aveam vise marete. As fi vrut sa devin un exemplar din “The Times”. Stiam ca as fi fost citit doar putin si apoi aruncat si poate chinuit cine stie cum (sa se spele geamuri cu mine sau mai stiu eu ce). Dar nu-mi pasa. Ma gandeam doar la onoarea si mandria pe care as fi simtit-o in acele scurte momente de glorie. Stiam ca nimic altceva nu ar mai fi contat. Read the rest of this entry »

Ana in mintea ei vs. Ana in real life

Peste un an si trei luni implinesc 25 de ani. Douazeci si cinci. Un sfert de secol, adica. Mi se pare suprarealist si o sfidare a legilor firii, dat fiind ca sunt, fara pic de exagerare, cel mai infantil om de varsta mea de pe intreg mapamondul.

“25 de ani” suna important. La varsta asta unii conduceau imperii. Mark Zuckerberg invartea bani cu furca. Mama se pregatea de al doilea copil. “25 de ani” suna atat de important, incat ma simt datoare sa ma ridic la inaltimea acestei varste. Nu-mi explic de ce, dar am inselatoarea impresie ca, printr-un ciudat twist of fate, la 25 de ani o sa ma transform in Francoise Hardy (partea stanga a fotografiei de mai sus). Ca o sa fiu an iconic figure in fashion and style, cum spune Wikipedia, si ca o sa devin cea mai misto femeie de la Eva incoace. La modul realist insa, ma tem ca o sa raman o Polly McShane (partea dreapta a fotografiei de mai sus): unfashionable si inadaptata social. Oh, the pain! Read the rest of this entry »

Cei trei iezi pe vremea cand erau cu totii vii (sursa: irismargot.com)

Prima parte poate fi citita AICI

Dupa o prima incercare ratata de a patrunde in casa caprei si de a se alimenta cu carnea finilor sai, lupul trece la auto-mutilare (stiti voi, faza cu fierarul). Se intoarce apoi si, cu o voce a la Vitas, se apuca sa cante deja celebrul imn cu iezi cucuieti si droburi de sare in spinari. Bietul ied cel mare, coplesit de dragoste si grija pentru mama lui cornuta, se grabeste sa deschida usa, in ciuda protestelor plictisitorului ied mic. Read the rest of this entry »

Un lup psihopat isi matraseste finii (sursa foto: tamada.ro)

Din 1875 pana astazi, milioane de parinti naivi, invatatori prost platiti si critici literari fara imaginatie au considerat “Capra cu trei iezi” ca fiind o banala si inofensiva povestioara pentru copii. Asta e ca si cum ai spune, de pilda, ca Poemele Vedice sunt scenariu de telenovela indiana. Sunt absolut sigura ca, de-ar fi inteles macar o boaba de romana, domnul Tim Burton, care e oleaca mai destupat, ar fi transformat patania iezilor intr-un film dark si dubios de mai mare dragul, cu Johnny Depp in rolul lupului si cu Helena Bonham Carter in rolul caprei. Invatatorii prost platiti si criticii literari fara imaginatie au pus insa “povestea” in cartile de citire, pretinzand ca e firesc ca un lup sa aseze capetele iezilor proaspat matrasiti in geam, in vazul vulnerabilelor capre. Read the rest of this entry »