Mă tem de câini şi când dau din coadă



Inainte sa ma apuc sa va povestesc despre cvadruple, piruete si Stephane Lambiel, trebuie musai sa va atrag atentia, prea-cinstiti cititori, asupra faptului ca mi-am luat jucariile si am plecat de pe ablog. Stiu ca v-ati prins si singuri, dar e mai de efect daca spun si eu 🙂 Si sunt tare mandra ca prima mea postare de pe noul blog e despre patinaj. Ca nici ca se putea altfel.

Bun. Si acum sa trecem la cvadruple, piruete si Stephane Lambiel.

Cred ca Europenele de anul asta sunt  prima competitie din ultimii 23 de ani in care chiar ma pot declara, cu mana pe inima, multumita in proportie de 90% de rezultate. Asta desi, intre noi fie vorba, dupa retragerea buburuzului Lambiel nu prea mai topai ca altadata in timpul campionatelor de patinaj. Sau poate doar imbatranesc.

Oricum, Europenele au avut loc la Berna, in patria lui Lambiel, motiv pentru care bietul baiat a fost muncit ca ocnasii. A fost asa-zisul “ambasador” al campionatului, adicatelea trebuia sa aiba grija de viaipiurile (gen presedintele Comitetului Olimpic, nu va ganditi la d’alde Lady Gaga) care au venit sa se uite la cvadruple si piruete. A comentat intrecerile pentru un post de limba franceza din Elvetia, le-a luat interviuri castigatorilor  si a patinat la gala de final. Gala la care a picat in nas, dar in rest a patinat dragut cum numai el stie. Sa nu-i fie cu deochi.

Dar sa-l lasam pe blajinul Lambiel si sa revenim la competitie. Asadar, la proba de perechi, au castigat, spre marea mea bucurie, semi-germanii Aliona Savchenko si Robin Szolkowy, care porneau ca mari favoriti. Au avut un program scurt foarte bun, dar au sfeclit-o nitel la liber, cand don’soara Aliona a gasit de cuviinta sa rateze cu desavarsire o pirueta. O gafa cum rar mi-a fost dat sa vad. In rest, au mers bine, iar programul e vesel si li se potriveste foarte bine. Asa ca, desi multi urla tradare, tradare, de trei ori tradare, respectiv furt pe fata, furt pe fata, de trei ori furt pe fata, eu zic ca si-au meritat aurul. Sa-l stapaneasca sanatosi.

Locul doi a ajuns la semi-rusii Yuko Kawaguchi si Alexander Smirnov, despre care cei care reclama furt pe fata spun ca ar fi meritat sa castige. Eu zic ca nici pomeneala. Recunosc, la programul scurt mi-a placut foarte mult de ei, poate chiar mai mult decat de semi-germani. Dar la liber nu doar ca au avut nesigurante, dar au avut asa un program plictisitor, incat mai ca as fi preferat sa invat la jurnalism economic decat sa ma uit la dansii. Rau i-a sfatuit cine i-a sfatuit.

Locul trei a mers la alti rusi,Vera Bazarova si Yuri Lariono, semn ca tatucii se pregatesc din plin  pentru Olimpiada din 2014 de la Soci. Recunosc ca nu le-am vazut ca lumea programul, asa ca nu-mi dau cu parerea. Dar am auzit numai de bine.

Mai jos aveti “Pantera roz”, programul semi-germanilor. Cu tot cu gafa.

La proba de dans, marea mea bucurie a fost ca s-a desfiintat proba dansurilor impuse, in care toti patinatorii erau obligati sa execute aproape aceleasi miscari pe aproape aceeasi muzica. Era atat de plictisitor, incat nu m-am uitat in veci. Nu m-as fi uitat nici daca ar fi patinat sub balconul meu.

In rest, am fost tare bucuroasa ca ai mei dragi Sinead si John Kerr, niste britanici care se apropie de varsta senectutii, au reusit sa ia bronzul. Bravo voua, sa-mi traiti! Au patinat pe Muse, ca si acum doi ani, si mi-a venit sa dau apa la soareci dupa ce i-am vazut. Cred ca or sa iasa la pensie dupa sezonul asta si tare dor imi va fi de dansii.

Aurul l-au luat doi francezi simpatici, Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat, care nu mai primisera niciodata vreo medalie la un campionat important. Au patinat pe muzica din filmele cu Charlie Chaplin si mi-au placut, desi cred ca au avut la viata lor si programe mai bune. Oricum, meritau cu varf si indesat.

Argintul a mers tot in tara lui Putin, la Ekaterina Bobrova si Dmitri Soloviev, de care nu ma pot plange, mi-au placut. Rusia si-a tras trei perechi noi de dansatori, toate super tari. Semn ca tatucii CHIAR se pregatesc din plin  pentru Olimpiada din 2014 de la Soci.

Mai jos, programul fratilor Kerr:

Proba fetelor la Campionatele Europene e atat de plictisitoare, incat nici nu m-as supara daca ar desfiinta-o cineva. Ma enerveaza ca toate isi aleg niste melodii numai bune sa te adoarma si habar nu au sa sara, motiv pentru care pica de le sar capacele.

Anul asta in schimb, a castigat, pentru prima oara, elvetianca Sarah Meier, care a avut un program frumos si fara greseala. A fost ultima ei competitie si tare ma bucur ca se retrage cu asemenea victorie.

M-a emotionat si pe mine fericirea ei si Steph al meu parea la final, cand i-a luat interviul, ca mai are putin si plange.

Locul doi l-a luat Carolina Kostner, care a facut binisor la programul liber, dar care la cel scurt a ratat aproape tot. Era culmea sa castige. Pe trei a venit Kiira Korpi, o finlandeza frumoasa frumoasa, dar care mie nu-mi place nu-mi place si care a cazut la liber de nu s-a vazut.

Si cum ce e cel mai bun pastram la urma… La proba masculina ne-am pricopsit cu un nou campion, Florent Amodio. Care imi place pentru ca are, dom’le, personalitate. Isi alege muzici care i se potrivesc si scoate niste programe atrenante care te fac sa iti dai seama de ce patinajul feminin e asa urat.

Nu am vazut de cand sunt un patinator care sa se bucure asa mult pentru o medalie ca Amodio. A sarit in sus la propriu, a pupat pe oricine i-a iesit in cale pe o raza de 200 de metri si a cantat imnul Frantei cu entuziasmul unui copil. Mi-a incalzit inima bucuria lui.

Locul doi l-a luat Brian “I’m too sexy for this sport” Joubert. Nu l-am vazut patinand, dar ma bucur ca nu si-a taiat venele dupa dezastrul de anul trecut de la Olimpiada, cand a aterizat undeva pe locul 16 sau 17. Pe 3 a fost cehul Tomas Verner, care a fost ok, dar nu m-a dat pe spate. A fost insa, si cu mare durere o spun, mult mai bun la nota a doua (pentru “artistic”) decar iubitul meu Kevin van der Perren, care a sarit fara greseala, dar nu prea stie altceva. Imi pare tare rau…

***

Concluzii care nu prea au legatura cu restul textului:

-cine ajunge in Romania departe ajunge: 3 dintre cei 4 castigatori (Aliona+Robin, Nathalie+Fabian si Amodio) au fost anul trecut la Bucuresti, la Kings on Ice

– Mark Zuckerberg sa traiasca:  le-am scris pe Facebook castigatorilor si perdantilor, asigurandu-i de toata admiratia mea fangirleasca 🙂

– toate campionatele de patinaj ar trebui sa se tina in Elvetia, ca sa-l mai vada ochiul meu pe Lambiel

Comments on: "Europenele de patinaj (sau despre cum Ana isi schimba blogul, dar naravul ba)" (8)

  1. Ti-a luat ceva sa treci pe WP.

  2. Mda, dar mai bine mai tarziu decat niciodata 🙂

  3. Bravo, Ana, bine te-am găsit pe noul tău blog, mai roz și mai user-friendly! Să-ți trăiască.
    Nici mie nu prea îmi place concursul fetelor. Prea se străduiesc toate să fie ca niște balerine vaporoase care fac mișcări vaporoase în rochițe vaporoase. Aș vrea să văd niște gagici mai cu atitudine. 😀
    Oricât de exploatat ar fi fost Steph, propun cu egoism ca toate campionatele de acum înainte să aibă loc în Elveția, astfel încât să-l vedem mereu.

  4. Subscriu, mai bine exploatat decat de nevazut 🙂

  5. La tine pe blog am vazut ce entuziasmat a fost la premiere Amodio, mai ales de pana din buchet :), mi-am schimbat putin parerea despre el. Am vazut ca si u esti fan Lambiel :D, sa stii ca Stephane este al meu =)) numai sufletul meu stie cat am suferit la Olimpiada de la Torino inainte sa ia argintul 🙂
    Ma bucur ca mai scrie cineva despre patinaj ca mie articolul nu mi-a adus foarte mult trafic…
    Astept acum mondialele unde sper sa il vad Daisuke Takahashi, cred ca el este comparabil cu Stephane la partea artistica.

  6. Cred ca e bataie pe bietul Steph :)) Si eu de-atatea ori am suferit pentru el … ohooo…

    Si mie imi place mult de Daisuke si eu zic ca are sanse mari la aur la Mondiale. Stii ca Steph i-a facut coregrafia pentru programul de gala laureatiilor de anul asta?

    Uite: http://www.youtube.com/watch?v=z71bhqFMdNk&feature=related

  7. Buna Ana:)) ma bucur sa descopar si eu fane Lambiel…ca numai eu stiu prin ce-am trecut pana acum crezand ca sunt singura care ‘adoreaza” un patinator “iesit la pensie”. Mi-a placut articolul tau, desi l-am citit cam tarziu, l-am gasit intamplator pe google…m-am uitat si eu la campionatul asta cu sufletul la gura stiind ca o sa-l arate din cand in cand pe Steph.(macar bine ca nu am fost singura), si ca sa-mi vad favoritii bineinteles.
    ei bine, voiam doar sa stii ca va trebui sa-l imparti pe Steph si cu mine(si cu multe altele), dar asa probabil ca o stiai deja:))
    o seara minunata >:D<
    ma duc sa o balacaresc la cap p sor'mea ca am descoperit pe cineva care e fan Lambiel :))

  8. Buna, Carmen, orice fan de-ai lui Steph e mai mult decat binevenit pe blogul meu 😀

    O seara minunata si tie 🙂

Leave a reply to Carmen Cancel reply