Azi am avut ultimul examen din viata mea de studenta. S-a terminat. Dupa cinci ani, studentia mea e gata.
Au fost cinci ani pe care i-am petrecut sub acoperisul FJSC-ului. Cinci ani in care am intarziat aproape la fiecare curs, in care am tremurat din toate incheieturile la fiecare prezentare, in care am facut zeci de nopti albe ca sa invat pentru examene sau ca sa termin proiecte kilometrice de care ma apucam cu 8 ore inainte de deadline.
Au fost cinci ani in care am fost un amestec ciudat de pierde-vara si studenta serioasa, care voia nu atat sa aiba note bune, cat sa faca teme misto si sa-si dea pe spate profii.
Au fost cinci ani in care am visat ca o sa castig Pulitzerul si ca o sa devin cel mai mare jurnalist de la inventarea tiparului incoace.
Ultimii doi ani, anii de master, au trecut neverosimil de repede si se vor incheia discret. Fara fast, fara robe, fara poze, fara discursuri si imbratisari. Pesemne suntem prea mari si seriosi pentru asa ceva.
Au fost doi ani ciudati, pentru ca masterandul e un fel de struto-camila: pe jumatate student, pe jumatate adult-de-la-care-societatea-asteapta-chestii. Si tocmai asta ma infioara: gandul ca, dintr-o data, ma voi transforma in totalitate intr-un adult-de-la-care-societatea-asteapta-chestii. Si, vai mie, adulthood is overrated.
Recunosc, o sa-mi fie foarte dor de facultate. De fapt, o sa-mi fie foarte dor sa fiu studenta. Pentru ca studentul, desi n-o stie, e cea mai fericita creatura din Univers. Pentru ca are dreptul sa fie lenes, liber si sarac.
Aveam 19 ani cand am inceput facultatea si credeam nu doar ca tot ce zboara se mananca, dar si ca tot ce zboara se frige singur si se aseaza de buna voie in farfuria ta. Acum am 23 jumate si nu sunt cu mult mai inteleapta. Sunt insa cu mult mai batrana si asta imi da fiori.
Citeste si Graduation Blues I si vezi cum deplangeam pierderea tineretii inainte de licenta.
Comments on: "Graduation Blues (II)" (13)
Felicitari:) eh, lasa ca daca chiar vrei te faci profesoara si o sa mergi in fiecare si la scoala numai fara faza cu intarzierea;)
Multumesc 🙂
Dar nuuuuuu, vreau orice numai nu sa ma fac profesoara!!! :)))
Crickets never die! 😀
except drug overdose :))
:)))) I’ll pass that, thank you very much :)))
O dat Dumnezau ! in sfarsit ! o sa vezi si tu cum e sa iei viata in piept sa furnicesti de dimineata de iarna pana seara de vara ca sa ai ce manca pe 33 . Studentul are dreptul doar sa fie sarac. Aici nu te contrazic . Pentru ca nu munceste 🙂 cu lenea si libertatea nu sunt de acord . Bine ca nu ai asociat ca Iliescu cinstea cu saracia ..
Ce are sa fii profesor domnisoara ? nu e o profesie suficient de nobila ? Mai degraba dumneata nu esti demna sa iti puna aia mici pioneze pe scaun , sa suferi ca un adevarat martir pe altarul cunoasterii .
Pai da, nu sunt demna sa impartasesc cunoastere. Asta e, I’ve never claimed otherwise 🙂
Si se vede ca sunteti furnica, numai o furnica s-ar bucura de faptul ca un greiere fragil va fi nevoit sa ia viata in piept 🙂
Doamnelor, domnisoarelor, domnilor si domnisorilor va prezentam “Greierele si Furnica” In Direct!!!!!lool
Hi hi… da, eu deja simt ca-mi lipseste ceva, desi n-am dat disertatia (nici macar nu m-am apucat). Parca ma bate gandul sa ma fac ceva, un curs, inca un master…nu stiu. Vrei sa mai facem o scoala impreuna? :)))
Stii ca eu ma gandeam sa dau la doctorat? :)))
Are you out of your mind? Termini cu scoala si esti deprimata? Ana… REVINO-TI! Concetreaza-te mai bine pe lucrurile frumoase ale vietii si lasa scoala… too much is too much. 😀
Da, mai Ancuta, dar imbatraaaaneeeeesc, cum sa nu ma apuce depresiile?
Bre, deci ai dreptate (mai putin cu treaba cu invatatul, unde preferam inspiratia si ii lasam pe altii sa traga concluzii mai mult sau mai putin magulitoare).
adulthood is overrated. – Fuck yeah! Adulthood sucks! Booo !