Mă tem de câini şi când dau din coadă

Un lup psihopat isi matraseste finii (sursa foto: tamada.ro)

Din 1875 pana astazi, milioane de parinti naivi, invatatori prost platiti si critici literari fara imaginatie au considerat “Capra cu trei iezi” ca fiind o banala si inofensiva povestioara pentru copii. Asta e ca si cum ai spune, de pilda, ca Poemele Vedice sunt scenariu de telenovela indiana. Sunt absolut sigura ca, de-ar fi inteles macar o boaba de romana, domnul Tim Burton, care e oleaca mai destupat, ar fi transformat patania iezilor intr-un film dark si dubios de mai mare dragul, cu Johnny Depp in rolul lupului si cu Helena Bonham Carter in rolul caprei. Invatatorii prost platiti si criticii literari fara imaginatie au pus insa “povestea” in cartile de citire, pretinzand ca e firesc ca un lup sa aseze capetele iezilor proaspat matrasiti in geam, in vazul vulnerabilelor capre.

In centrul horror-ului se afla o familie disfunctionala de capre (gen taxonomic din subfamilia Caprinae, familia Bovidae).

Capul familiei este o capra, auto-intitulata “vaduva sarmana”, care are in grija trei iezi, productie proprie. Cei mari, veseli si plini de viata, sunt pe nedrept descrisi de narator ca fiind dati “prin băț de obraznici ce erau”. De altfel, cea mai remarcabila gaselnita a lui Creanga este aceea ca desemneaza un unreliable narrator, care semnaleaza niste false intelesuri morale si care este, de fapt, unul dintre motivele pentru care horrorul nostru a primit nedreapta titulatura de poveste pentru copii. Iedul cel mic este labil psihic, las, plictisitor si probabil a devenit, la maturitate, primul tap corporatist din istoria padurilor de foioase. Un asemenea personaj ar fi trebuit transformat in stufat inca din prima pagina.

Momentul care declanseaza actiunea este banal, asa cum se intampla in cazul multor creatii apartinand genului horror [afirmatie nesustinuta bibliografic]. Mama capra merge dupa ale gurii la Mega Image-ul din padure, ordonandu-le iezilor sa nu deschida usa nimanui pana la intoarcererea ei. Si, pentru ca pesemne in padurile de foioase nu se cunostea inca notiunea de “vizor”, vaduva sarmana ii anunta pe iezi ca isi va semnala propria sosire cu versurile:

“Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.”

Aceste versuri fara noima, ajunse laitmotiv al “Caprei cu iezi”, sunt cu dibacie folosite de Creanga pentru a crea o atmosfera tensionata si inforatoare, avand cam acelasi rol pe care il are “Singing in the rain” in scena aia halucinanta din “Portocala mecanica”.

Trecerea de la un slice of life din mediul animalier la un horror autentic se face prin citarea unei “vorbe vechi”: “Păreții au urechi și fereștile ochi”. Si in scena intra “un dușman de lup”. Invatatorii prost platiti si bunicile bine intentionate uita, de cele mai multe ori, sa le dezvaluie copiilor un detaliu pervers: dusmanul de lup nu era nimeni altul decat nasul iezilor. Now how twisted is that?

Dupa o prima incercare ratata de a patrunde in casa caprei si de a se alimenta cu carnea finilor sai, lupul trece la auto-mutilare (stiti voi, faza cu fierarul). Ca asa e in povestile pentru copii.

Sfarsitul primei parti.

Partea a doua AICI

Advertisements

Comments on: "“Capra cu trei iezi”: cel mai autentic horror din literatura romana (partea I)" (10)

  1. Toate basmele lui Creangă sunt horror în stare pură. Soacra cu trei nurori se încheie cu o sesiune de tortură a la Saw I, II și III la un loc împotriva soacrei (admitem că soacrele o merită în cele mai multe cazuri, dar totuși, chiar în halul ăsta!). Povestea lui Stan Pățitul are ca protagonist un individ al cărui servitor îndrăcit (la propriu) îl sfătuiește să își bată nevasta și să o mutileze, sub pretextul că toate femeile au măcar o coastă de drac în ele. Povestea lui Harap-Alb include, printre alte atrocități, un dialog dintre erou și capul retezat al unui cerb, parcă (sau capul vorbește singur, nu mai știu exact).
    Cred însă că specia epică basm în general ar trebui inclusă în genul horror, pentru că nici basmele altor popoare nu se arată mai recomandabile pentru audiență generală. Să luăm de pildă povestea lui Barbă-Albastră, cel care și-a ucis toate nevestele, apoi le-a pus la păstrare într-o cameră cu podeaua acoperită de sânge închegat…
    Și tot așa. Să nu scriu un comentariu mai lung decât articolul tău, totuși. 😛

    • Ai dreptate, Nadia. Sa nu uitam de bietele mame vitrege care erau sarmanele practic rupte in bucati la finalul fiecarei povesti. Si, la drept vobind, mie mi-a fost putin mila si de vrajitoarea din Hansel si Gretel, ajunsa tocana. Twisted, I tell you.

  2. Si totusi … mare mi-a fost mirarea sa aflu ca aceasta capra cu trei iezi pe care o consideram a lui Creanga, a fost o capra cu sapte iezi intr-o poveste a fratilor Grimm … folclor german … Deci cati iezi au fost mai intai? 😉

    • Or fi fost sapte la inceput, dar la Grimm, din cate imi amintesc, sunt scosi vii si nevatamti din burdiahaiul lupului. Deci la Creanga povestea e mai horror :))

  3. Observația s-a făcut în legătură cu „ororile” de la Creangă, mai ales din „Soacra cu trei nurori” (nu 3 orori) dar și cu cruzimile din amintiri (poște etc.), neomițînd „Capra”. Cel care a făcut-o a fost Valeriu Cristea într-un studiu memorabil în anii 80. Pe urmele lui Manolescu a scris un șir de eseuri despre „Andresen cel crud” și lumea dură a poveștilor lui. Pentru implicațiile vedice/mitologice in genere ale Caprei trebuie mers la volumul lui Vasile Lovinescu „Creangă și Creanga de aur”. Acolo e un Creangă ezoteric, fiecare element din „Capră” e interpretat (abuziv cred eu) ca inițiatic (scăunelul de ceară, dinții rînjiți ai iezilor, ascunderea sub chersin etc. Capra e „primordială” Mama Lumii. Mă rog… V.L. arată ceea ce s-a spus mai sus că povestea caprei e una arhetipală care nu vine doar de la Grimm, folclor german, ci dintr-o adîncă mitologie.

  4. Octavian Soviany said:

    ana, fanii sakurei asteapta cu mare infierbantare episodul doi.

  5. TANKA
    “Capra cu trei iezi ”
    copilaria noastra
    si basmele ei.
    In viata este altfel
    mult prea des lupul scapa . . .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s