Mă tem de câini şi când dau din coadă

Cei trei iezi pe vremea cand erau cu totii vii (sursa: irismargot.com)

Prima parte poate fi citita AICI

Dupa o prima incercare ratata de a patrunde in casa caprei si de a se alimenta cu carnea finilor sai, lupul trece la auto-mutilare (stiti voi, faza cu fierarul). Se intoarce apoi si, cu o voce a la Vitas, se apuca sa cante deja celebrul imn cu iezi cucuieti si droburi de sare in spinari. Bietul ied cel mare, coplesit de dragoste si grija pentru mama lui cornuta, se grabeste sa deschida usa, in ciuda protestelor plictisitorului ied mic.

Mezinul si mijlociul apuca sa se ascunda, in timp ce amaratul ied mare e decapitat si digerat de nasul sau degenerat. Aceeasi soarta o va impartasi, cateva minute mai tarziu, si fratele sau mijlociu. Fie-le tarana usoara, ca aspru i-au mai judecat in ultimii 126 de ani criticii fara imaginatie si, mai ales, invatatorii prost platiti.

Pentru ca, nu-i asa?, avem de-a face cu o poveste pentru copii, dupa crime, lupul isi da frau liber pornirilor perverse si animalitatii din el si face cateva gesturi pentru care l-ar invidia orice villain serios din lumea asta, de la Freddy Krueger la Hannibal Lecter:

“Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una : așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum.”

Dan Diaconescu si-ar vinde intestinul gros la kilogram ca sa poata prinde asa un caz in zilele noastre. Imaginati-va numai ce titlu frumos : “Monstruoasa crima in padurea de foioase! Credeti ca iezii faceau parte dintr-o secta satanista?”

Urmeaza, dupa parerea mea, cea mai horror secventa din “Capra cu trei iezi”, secventa pentru care asa-zisa poveste ar trebui interzisa copiilor sub 12 ani: vaduva sarmana se intoarce acasa si zareste in geam capetele ranjite ale decedatilor ei iezi, bucurandu-se de aparenta lor veselie. Si de aici vorba ca ignorance is bliss.

Din amomentul in care capra afla de soarta tragica a iezilor, horror-ul devine lugubra poveste a unei razbunari. Capra decide sa isi faca singura dreptate si urzeste un plan cu ajutorul caruia sa il trimita pe dusmanul lup in flacarile iadului (no pun intended). Vaduva sarmana devine, sub ochii nostri, un veritabil vigilante. Adica, dupa cum zice Wikipedia, “a private individual who legally or illegally punishes an alleged lawbreaker, or participates in a group which metes out extralegal punishment to an alleged lawbreaker”. [Scolarii si fost-scolarii romani vor recunoaste tipologia caprei razbunatoare in plictisitorul roman “Baltagul”. Calinescu a numit-o pe Vitoria Lipan “Hamlet feminin” pentru ca ii era, pur si simplu, rusine sa o numeasca, direct, capra.]

Creanga, om istet care probabil cunoastea psihologia publicului consumator de melodrame, strecoara in text un detaliu ignorat de invatatorii prost platiti, dar care ar fi facut deliciul tuturor Dani Diaconestilor de pe lume. Creanga sugereaza, nici mai mult nici mai putin, ca mancatorul de iezi ii facea ochi dulci sarmanei vaduve, care se dovedise insa a fi un mamifer cinstit:

“Ticălosul și mangositul! Încă se rânjea la mine câteodată și-mi făcea cu măseaua… Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el : n-am sărit peste garduri niciodată de când sunt.”

Capra isi pregateste cu minutiozitate razbunarea, pornind de la ideea ca, la fel ca dragostea, moartea masculilor, indiferent de specie, trebuie sa treaca prin stomac. Astfel incat pregateste un ospat in toata regula, dar si o capcana cu foc in care sa isi gaseasca obstescul sfarsit lupul. Capra il invita pe cumatrul ei la parastasul iezilor, dovedind un infricosator sange rece, in timp ce lupul isi arata, o data in plus, perversitatea:

” – Bună vreme, cumătro ! Da’ ce vânt te-a abătut pe-aici ?
– Bună să-ți fie inima, cumătre, cum ți-i căutătura… apoi da, nu știi dumneata că nevoia te duce pe unde nu ți-i voia ? Ia, nu știu cine-a fost pe la mine pe-acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună !
– Ca ce fel, cumătriță dragă ?
– Ia, a găsit iezii singurei, i-a ucis și i-a crâmpoțit, de le-am plâns de milă ! Numai văduvă să nu mai fie cineva !
– Da’ nu mai spune, cumătră !
– Apoi de-acum, ori să spun, ori să nu mai spun, că totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus cătră Domnul, și datoria ne face să le căutam de suflet. De aceea am făcut și eu un praznic, după puterea mea, și am găsit de cuviință să te poftesc și pe d-ta, cumătre; ca să mă mai mângâi…
– Bucuros, dragă cumătră, dar mai bucuros eram când m-ai fi chemat la nuntă.
– Te cred, cumătre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel-de-sus.”

Urmeaza din nou o scena grotesca: lupul infuleca cu lacomie bucatele pregatite de capra, dupa care se pravaleste in foc si arde de viu, spre satisfactia nedisimulata a caprei si a iedului celui mic. Mama si fiul ii dau apoi lupului mancator de iezi loviturile finala:

“După aceasta, capra și cu iedul au luat o căpiță de fân ș-au aruncat-o peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma urmelor, năpădiră asupra lui și-i mai trântiră în cap cu bolovani și cu ce-au apucat, până-l omorâră de tot.”

Iedul cel mic este, asa cum am amintit si in prima postare, o tanara spurcaciune lasa si paracioasa, care nu arata pic de respect fata de fratii lui ulterior mutati la Domnul. De fapt, iedul cel mic este, dupa parerea mea, adevaratul personaj negativ al “povestii”, amintind de motivul copilului malefic, larg raspandit in universul filmelor horror.

Finalul este unul pseudo-fericit: intreaga comunitate forestiera sarbatoreste moartea in chinuri a cumatrului lup. Bietii iezi matrasiti sunt practic dati uitarii si toate caprele din regiune se aduna la priveghiul lor pentru a se imbata si a ponegri numele lupului:

“Și așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da’ și de cumătru-său lupul păgubașă a rămas, și păgubașă să fie. Și auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-au mai părut bine ! Și s-au adunat cu toatele la priveghiu și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute, veselindu-se împreună…”

Ca asa e in povestile pentru copii.

Advertisements

Comments on: "“Capra cu trei iezi”: cel mai autentic horror din literatura romana (II)" (4)

  1. Gnaaaarghhh…zise lupul in timp ce-si scalda limba in sange proaspat de ied! (Capra cu trei iezi – Uncut Version)

  2. şi unii dau vina pe ştirile de la ora cinci pentru violenţa tineretului din ziua de azi…

  3. […] a doua AICI GA_googleAddAttr("AdOpt", "1"); GA_googleAddAttr("Origin", "other"); […]

  4. […] îl găsiţi aici (partea I) şi aici, partea a […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: