Mă tem de câini şi când dau din coadă

Draga jurnalulule,

Stii, cand inca nu eram nascut, ci doar un maldar de hartie, posibil reciclata, aveam vise marete. As fi vrut sa devin un exemplar din “The Times”. Stiam ca as fi fost citit doar putin si apoi aruncat si poate chinuit cine stie cum (sa se spele geamuri cu mine sau mai stiu eu ce). Dar nu-mi pasa. Ma gandeam doar la onoarea si mandria pe care as fi simtit-o in acele scurte momente de glorie. Stiam ca nimic altceva nu ar mai fi contat.

Apoi, mi-am dorit sa ma fac ambalaj de inghetata, sa fiu frumos colorat si atragator. Si asta ar fi durat putin, dar as fi fost sfasaiat cu bucurie. Cu pofta de viata, cum ar zice Coca Colca.

Cand am aflat ca o sa devin carnet de student, m-am bucurat foarte mult. Mult de tot. Daca hartia posibil reciclata ar putea plange de bucurie, as fi plans ore in sir. Ma simteam binecuvantat si brusc vedeam ca viata inseamna mult mai mult decat “The Times”.

Am fost atat de mandru cand m-am nascut! Aveam coperta lucioasa si foi multe. Si spatiu de vize. Si de poza. Si de CNP. Dar mai ales aveam loc de note. Si astea sunt, cred eu, sufletul unui carnet de student. Ca doar de aia mi se zice “de note”.

Viata mea de carnet a inceput intr-o camera pe care neamul omenesc nu prea o are la inima. Intr-un secretariat. Acolo eram inconjurat de multi frati, la fel de frumusei si de noi ca si mine. Stiu ca suna egoist, dar prezenta lor ma intrista. M-as fi vrut unic, dar eram doar un carnet gol dintr-un teanc.

Melancolia mea a fost insa data uitarii cand o mana grabita m-a smuls din teanc si, cu un scris ciudat de frumos, mi-a notat pe prima pagina numele stapanei. Numele ei se termina in “y”. In “y”!!! Cu un asemnea nume, imi ziceam, cu sigurata aveam sa gust gloria dupa care tanjeam. “Y’!!!

Abia asteptam sa o cunosc pe copilandra asta! Din poza parea chiar draguta si simteam ca o sa fiu fericit alaturi de ea. Parca o si vedeam invatand cu intelepciune, pentru fericirea ei si a mea. Parca vedeam profesori entuziasmati incrustand in mine 10 dupa 10. Parca ma si vedeam, mandru si stralucitor, admirat de toate rudele, prietenii si colegii ei. Eram deja fericit.

Intr-o zi, la secretariat a aparut un tinerel care m-a luat, impreuna cu alti douazeci si ceva de frati. Cica era seful grupei ei si avea sa ma duca la Ea. Recunosc, m-am intristat putin. As fi vrut ca Ea sa fi fost sefa…

I-am vazut pe fratii mei inmanati unul dupa altul stapanilor lor. Ardeam de nerabdare sa ajung in mainile ei. Intr-un final, tinerelul a intrebat o fetiscana sfioasa daca si-a luat carnetul. Cu un zambet aproape nepasator, fata a dat din cap a nu. Si de atunci sunt al ei.

In primele zile am fost foarte fericiti impreuna. Ma lua in brate si ma cerceta si ma privea cu drag. Ma arata tuturor cu mandrie si simteam ca, desi era mult mai ciufulita decat in poza, fata asta, pe care deja o iubeam atat de mult, imi va aduce gloria pe care o visam.

A trecut un an de atunci. Zac pe fundul gentii ei, sub ambalaje de ciocolata si servetele. Ma scoate doar cand isi cumpara abonament de metrou. Am colturile foarte indoite si mi-e rusine. Ei nu si uneori imi doresc sa nu ma fi nascut niciodata.

Uneori, noaptea, visez ca undeva, departe de facultatea copilandrei, vreo batranica simpatica spala geamurile cu mine. Ma vad scufundat intr-un lighean cu apa si dero, purtand cu mandrie titlul de “The Times”. Si atunci sunt fericit.

[Textul asta e unul dintre preferatele mele. L-am scris undeva in anul doi, dupa ce bocisem strasnic pentru un 4 la cursul de TV. L-am scris pe vechea mea casa de pe ablog, dar l-am sters din niste motive plictisitoare si am suferit destul de mult dupa aceea. Azi i-am gasit varianta printata, aruncata printre hartoagele mele din facultate. Am topait si am dat fuga sa il postez din nou, cu minime modificari.]

Sursa foto

Advertisements

Comments on: "Din jurnalul unui carnet de student" (6)

  1. Hmm, asta mergea drept leapsa 🙂

    ”Sunt un carnet plctisit. De doi ani zac pe aceeasi veranda. M-as plange stapanului meu, dar ce sa vorbesti cu unul care-si spune crossfire…cu ”K” ? ”

  2. Foarte tareeeee!
    Cred ca, in continut, povestea se regaseste pentru muuuulte carnete de student:) Parca la facultate isi pierd valoarea si esenta de carnet “de note”:)

    Ce bine ca ai gasit textul, e tare simpatic, bun de niste zambete;) Multumesc.

  3. Ha, ha! Asta-i chiar buna. Sti eu azi l-am primit pe-al meu, si da l-am cercetat destul de mult, ba chiar m-am aratat nemultumita ca mi se pare mie ca are un colt cam stramb. Dar, nu mi-am imaginat niciodata ce ar putea gandi (asta daca ar putea) un biet carnet de note. Desi premsimt ca il voi folosi mai mult la metrou decat pentru note (nu de alta, dar nu suport ideea in sine de a mi se scrijeli dupa fiecare notare cate o cifra). Una peste alta, eu sper ca al meu sa aiba visese din astea marete ca cel descris mai sus pentru eu deja le am pe ale mele si pot spune ca sunt foarte marete.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: